Planul de dezvoltare locală a Mărginimii Sibiului
PARTEA I: Prezentarea MĂRGINIMII SIBIULUI– Analiza diagnostic
Localităţile din Grupul de Acţiune Local Mărginimea Sibiului sunt 11 comune şi 1 oraş: Cristian, Gura Râului, Jina, Poiana Sibiului, Răşinari, Rîu Sadului, Sadu, Tilişca, Orlat, Poplaca,Sugag şi oraşul Sălişte. GAL Mărginimea Sibiului este o zonă omogenă în care valoarea etnoculturală a zonei a fost marcată de interferenţa între cultura românească şi cea germană, dată de convieţuirea de secole între populaţia românească şi cea săsească. Tradiţiile legate de oierit, costumele populare de o eleganţă rară, brodate în alb şi negru sau arhitectura gospodăriilor ţărăneşti, deşi au fost influenţate de “modernismele” vremurilor, păstrează continuitatea şi atmosfera locului aproape neschimbată.
Date administrativ-statistice
Microregiunea G.A.L. Mărginimea Sibiului are o suprafaţă de 1318 ha, o populaţie de 38517 locuitori, densitatea populaţiei fiind de 29 locuitori/km2 . Teritorial-administrativ este împărţit în 1 oraş şi 11 comune.
Mărginimea Sibiului, denumire atribuită de marele geograf român Vintilă Mihăilescu, este o regiune etnografică cu caracter de unicat în România, situată în centrul ţării, în sud-vestul judeţului Sibiu, în partea de N – NE a Munţilor Cindrel.
Cuprinde mai multe localităţi, a căror ocupaţie de bază a fost, până nu demult, oieritul, o tradiţie de secole.
Numele de “mărgineni” are o semnificaţie mult mai extinsă, el putând fi aplicat întregii populaţii care se găseşte pe vechea frontieră austro-ungară din Susul Transilvaniei, deci şi celor din judeţele Hunedoara, Alba ,Braşov (respectiv judeţul Sibiu). Zona de contact între deal şi munte poartă numele de Marginea, Mărginimea sau Mărginimea Sibiului, locuitorii ei , de la boiţeni (din Boiţa) până la jinari (din Jina), incluzând răşinărenii, poartă numele de mărgineni. Definită de marele George Bariţiu ca o adevărată zonă agropastorală, zonă centrată pe cetatea Sibiului, Mărginimea cuprinde un şir de sate, locuite din toate timpurile de o populaţie românească pentru care însăşi raţiunea de a fi a reprezentat-o creşterea animalelor şi în special a oilor. Deşi îşi spun singuri “mărgineni” iar lumea întreagă le spune “mărgineni” , trebuie să recunoaştem că oamenii din aceste plaiuri mioritice n-au nimic comun cu “mărginirea” – transhumanţa de milenii, făcându-i cunoscuţi şi învăţaţi. Alături de “ţuţuieni” (mărginenii din Moldova), de “ungureni” (mărginenii din Ţara Românească) mărginenii Sibiului străbătând drumurile oilor şi vămile cucului în căutarea păşunilor, dovedind o mobilitate remarcabilă prin călătoriiile de la Dunăre şi dincolo de ea, spre Constantinopol şi spre Adriatica, până la Tisa şi dincolo de Tisa, în Polonia, iar spre răsărit până în Caucaz, demonstrează o tenacitate şi dorinţă de cunoaştere specifică acestor locuri. Mărginenii au dovedit de-a lungul vremurilor dârzenie, dar în acelaşi timp şi elasticitate; au înfruntat obstacole şi riscuri fără reţineri şi ezitări în faţa greutăţilor sau eforturilor.
Dintre satele ce s-au desprins în adevărate centre de oieri şi care au fost adevărate capitale de zonă, amintim:
Sălişte, un vechi scaun administrativ şi de judecată şi un centru al spritualităţii mărginenilor, localitatea dând o adevărată pleiadă de intelectuali-academicieni ţării. Din anul 2003, a devenit oraş.
Răşinari, veche reşedinţă episcopală ortodoxă, cu vechi tradiţii culturale, intrată de mult în traseele turistice internaţionale, amplasată pe un circuit turistic Sibiu – Păltiniş;
Poiana Sibiului, sat întemeiat târziu şi devenit, într-un timp record, o adevărată “capitală oierească” (păstrând acest titlu o lungă perioadă de timp). Aici s-a înfiinţat, în perioada interbelică, prima Reuniune a Economiilor de oi, extinsă la nivelul întregii ţări prin Uniunea oierilor din ţară cu sediul în Poiana Sibiului (Preşedinte poienar: Nicolae Muntean) având câteva publicaţii proprii: “Stâna”, “Biblioteca oierului”, “Calendarul oierului”, etc.
Mărginimea Sibiului cuprinde localităţile : Sadu, Râul Sadului, Răşinari, Poplaca, Gura Râului, Orlat, Fântânele, Sibiel, Vale, Sălişte, Galeş, Tilişca, Rod, Poiana Sibiului şi Jina. Acestea sunt aşezări vechi cu o populaţie majoritară română. Cea mai veche este Raşinari atestată documentar din anul 1204, urmată de Orlat 1322 şi Sălişte 1354. Poziţia geopolitică a zonei, situată la graniţa de sud a Transilvaniei cu Ţara Românească şi în proximitatea Sibiului, puternic centru meşteşugăresc şi comercial, a oferit Mărginimii Sibiului câteva trăsături definitorii. Astfel, localităţile şi-au dezvoltat o economie mixtă, bazată pe agricultură, creşterea animalelor, cu pondere deosebită pe oierit, şi meşteşuguri tradiţionale; unele dintre ele (Sălişte, Răşinari, Vale, Poiana Sibiului) au practicat oieritul transhumant, păstorii mărgineni conducând turmele de oi la Dunăre, în Dobrogea, până în Caucaz şi Peninsula Balcanică.
Tradiţiile legate de oierit, costumele populare de o eleganţă rară, brodate în alb şi negru sau arhitectura gospodăriilor ţărăneşti, deşi au fost influenţate de “modernismele” vremurilor, păstrează continuitatea şi atmosfera locului aproape neschimbată. Principalele localităţi ale Mărginimii, în care valorile tradiţionale culturale s-au păstrat şi constituie un punct de atracţie turistică cu valoare de unicat pentru România .suSălişte, Sibiel, Tilişca, Jina, Poiana Sibiului, Gura Râului, Raşinari, Sadu şi Rîu Sadului. La această zestre culturală arhaică se adaugă un peisaj natural deosebit de atractiv, creat de formele de relief, în cea mai mare parte, montane.Toate aceste elemente demonstrează coerenţa şi omogenitatea teritorială, economică şi socială.
